Creștinii ortodocși și greco-catolici prăznuiesc Sfântul Ștefan, primul martir al Bisericii

În cea de-a treia zi a sărbătorii Nașterii Domnului, creștinii ortodocși și greco-catolici celebrează pe Sfântul Ștefan, o personalitate emblematică a creștinismului timpuriu și primul martir al Bisericii. Conform tradiției religioase, această zi este marcată de numeroase obiceiuri și momente spirituale care amintesc de credința și jertfa sa, potrivit surselor bisericești.

👉 Rolul și semnificația Sfântului Ștefan în creștinism

Sfântul Ștefan a fost unul dintre cei șapte diaconi aleși să slujească în prima comunitate creștină de la Ierusalim, contemporan cu apostolii lui Iisus Hristos. Acuzat de blasfemie, el a fost ucis cu pietre, devenind astfel un model de credință și iertare, iar ultimele sale cuvinte sunt consemnate în Noul Testament.

În amintirea jertfei sale, această sărbătoare are o puternică valoare spirituală și este alături de Crăciun, fiind însoțită de tradiții transmise din generație în generație. În biserici, în această zi se pomenesc creștinii care au murit în mod tragic, iar comunitățile fac daruri celor care poartă numele Sfântului Ștefan sau tinerilor nevoiași.

👉 Tradiții și obiceiuri asociate cu sărbătoarea Sfântului Ștefan

În regiunea Munteniei, oamenii pregătesc „Pâinicile lui Ștefan”, dulciuri rotunde dintr-un aluat similar cozonacului, unse cu miere. Acestea simbolizează pietrele cu care Sfântul Ștefan a fost ucis și, după ce sunt sfințite în biserică, sunt oferite copiilor săraci. În anumite zone se prepară și mucenici cu miere și nucă pentru a onora memoria martirului.

Tradiția mai recomandă ca în această zi să se dăruiască icoane sau candele noi aprinse, pentru sporul casei și sănătatea rudelor bolnave, iar gesturile de împăcare între persoane certate sunt susținute ca un semn al respectului față de Sfântul Ștefan. Totodată, se evită deplasările în locuri izolate sau cu risc, credință veche ce protejează credincioșii de necazuri pe drumul festival.