Povestea binelui reciproc: familia care a adoptat doi copii

Povestea binelui reciproc: familia care a adoptat doi copii

"Toată lumea ne spune că am făcut un mare bine acestor copii, însă noi credem că ei ne-au făcut nouă bine, pentru că ne-au umplut sufletele cu bucurie!" În luna iunie, dedicată copiilor, continuăm seria poveștilor de suflet, pe care micuții le fac atât de speciale.

În centrul acestei povestiri impresionante se află doi frați cu ochi strălucitori, asemenea murelor, care au adus o explozie de bucurie în casa a doi părinți hotărâți să își întregească familia prin adoptie. Doamna Daniela și domnul Iustin sunt acești părinți, oameni cu o inimă mare, care au încercat timp de 16 ani să aibă proprii copii. Deși nu au reușit, nu au renunțat niciodată la visul lor.

Într-o zi, o rudă le-a împărtășit fericirea sa după ce a adoptat gemeni, iar acest lucru i-a inspirat. În câteva zile, și-au depus documentele pentru obținerea atestatului necesar adoptării. "Când i-am văzut, am simțit că sunt copiii noștri! Apoi am observat că Ana este născută în septembrie, la fel ca mine, iar Aron în februarie, ca soțul meu. Atunci am știut că sunt ai noștri", își amintesc ei. Deși inițial ceruseră atestatul doar pentru un singur copil, s-au simțit binecuvântați să primească doi.

Totul a început de la o fotografie văzută pe profilul copiilor adoptabili. Micuții se aflau în Bistrița și, fără să țină cont de distanță, părinții au călătorit mii de kilometri. "Am mers mii de kilometri cu trenul. Am făcut Crăciunul în tren, Revelionul în tren, dar a meritat! Noi am fost foarte fericiți să pornim la drum pentru că știam că ne așteaptă copiii", declară ei. La fiecare vizită, Ana cerea să vorbească seara cu părinții săi, semn că se formase imediat o legătură specială.

Când au ajuns acasă, în județul Dâmbovița, alături de noii lor copii, toate rudele au venit să îi cunoască, cu mare grijă să nu îi sperie. Aron nu împlinise 3 ani, iar Ana avea 4 ani când au ajuns în noua lor familie. Micuții s-au integrat rapid, bucurându-se de camera lor colorată și plină de personaje de poveste și unicorni.

Ana și Aron își exprimă dragostea deschizând brațele cât de larg pot, zâmbind și jucându-se, atenți să nu se îndepărteze prea mult de părinții lor. "Mami este buburuza mea, iar tati este unicornul meu! Aron este elefantul Cici!", spune Ana cu sinceritate. Descrierea ei arată că deși are doar 4 ani, este isteață și iubitoare.

Pe 6 iulie, Ana și Aron vor avea propria lor petrecere la un restaurant, pentru că părinții lor organizează "slujba de adopție", un eveniment similar cu un botez, care marchează oficializarea în familia lor: "Este un fel de botez, un bun venit în familia noastră, cu binecuvântarea primită în Biserică", explică mama emoționată.

Ana este o fetiță adorabilă, dar și geloasă, spun părinții. "Dacă îl luăm în brațe pe Aron, reacționează imediat <<Da, eu nu mai însemn nimic pentru voi>>," povestesc ei. Cu toate acestea, părinții reușesc să le ofere iubire în mod egal, implicând micuții în toate activitățile casnice.

Despre Aron, părinții au numai cuvinte de laudă. "Aron este foarte atent, închide mereu ușa, stinge luminile, își ia farfuria de pe masă după ce termină de mâncat. Nu există zi în care Aron să nu ne facă să plângem de bucurie, cu iubirea și ghidușiile lui."

Parintii sunt siguri că fiecare moment cu micuții este o binecuvântare: "M-a întrebat Ana când ne duceam la Biserică, de Înălțare, <<Mami, tu când m-ai născut pe mine, când m-ai văzut prima dată?>>. Atunci am realizat că ziua adoptiei este cea mai minunată zi".

Când sunt întrebați despre cum își imaginează viitorul, ei răspund râzând "îngrijorați", dar sunt hotărâți să fie cei mai buni părinți pentru copiii lor. Aceasta este povestea unui început frumos pentru o familie care a reușit să ofere și să primească iubire în cele mai pline de suflet moduri.