Montaniarzii dâmbovițeni "atacă" cele mai înalte vârfuri din Suedia și Finlanda
Montaniarzii dâmbovițeni "atacă" cele mai înalte vârfuri din Suedia și Finlanda
La sfârșitul săptămânii trecute, un grup de cinci montaniarzi din Dâmbovița a pornit spre "Alpii Scandinaviei" cu scopul de a cuceri două dintre cele mai simbolice vârfuri din Suedia și Finlanda. Acești aventurieri, cunoscuți sub numele de "Dinozaurii" Chindia Jurasic Park, ne împărtășesc astăzi povestea cuceririi celui de-al 22-lea vârf din cadrul TOP 28.
Aventura a început vineri, 14 iunie 2024, când patru membri ai grupului au plecat din România, urmând traseul București - Varșovia - Stockholm - Kiruna. Vârfurile lor ținte se situau dincolo de Cercul Polar de Nord. În acea seară, Alex Coroliu, un experimentat montaniard din Târgoviște, a sosit din Irlanda pentru a se alătura echipei în această expediție inedită.
Dimineața de sâmbătă a început devreme, în pofida faptului că în această perioadă a anului lumina solară nu dispare niciodată de pe cer. Montaniarzii s-au deplasat aproximativ 70 de kilometri cu mașina până la Nikkaluokta, punctul de acces către vârful Kebnekaise. De aici, o potecă lungă de 19 kilometri îi conduce prin tundra arctică până la cabana montană Kebnekaise Fjallstation, situată la o altitudine de aproximativ 680 de metri.
Pentru a economisi timp, echipa a optat pentru varianta rapidă, deplasarea cu elicopterul, contra unei taxe de 100 de euro. Această alegere le-a permis să înceapă ascensiunea vârfului în aceeași zi. Prognoza meteo anunța vreme caldă, dar cu multiple episoade de precipitații. Prima rafală de ploaie i-a prins chiar la intrarea pe traseul de 9 kilometri, care urcă o diferență de altitudine de 1600 de metri.
Primii doi kilometri ai traseului traversează tundra arctică, o zonă cu multă umezeală și apariții ocazionale de reni. Urcușul devine mai dificil după al treilea kilometru, când traseul trece printr-o serie de pante abrupte și lespezi de piatră. După alți doi kilometri, poteca întră în circ glaciar uriaș și face o buclă spre stânga pentru a ajunge la șaua de sub vârful mic, situat la o altitudine de 1750 de metri.
Acest segment al traseului este remarcabil datorită lucrării de amenajare realizată de șerpașii nepalezi, care au dispus enorme lespezi de piatră pe potecă cu ajutorul elicopterului, aproximativ în 2015. O ploaie mai abundentă a determinat echipa să își reevalueze șansele, dar au decis să continue urcarea.
Urcarea spre vârful mic (Vierranvarri) a fost comparată cu cea spre vârful Vihren din Bulgaria. La jumătatea pantei, ploaia s-a transformat în grindină maruntă și lapoviță. Roca era de tip granitic, oferind o priză bună pentru bocanci. Deși traseul era alunecos, echipa a reușit să continue cu prudență.
Membrii cei mai experimentați ai grupului au decis să continue spre vârful mare, dar următoarea provocare a fost coborârea unei diferențe de nivel de 200 de metri până în șaua dintre vârfuri (Kaffedalen), urmată de o urcare finală de 600 de metri. De această dată, precipitațiile erau sub formă de zăpadă și temperatura coborâse sub zero grade.
În jurul orei 16, după aproximativ șapte ore de urcuș susținut, Nini Stan și George Muratoreanu au ajuns pe vârful Kebnekaise Sydtoppen, la o altitudine care varia între 2096 și 2125 de metri, conform diferitelor surse. Ei au dus cu ei simbolurile României, ale Târgoviștei și ale Universității Valahia pe acest vârf simbolic al Europei. Cei doi au fost felicitați pentru realizarea lor impresionantă.
Între timp, alți doi membri ai expediției au reușit să ajungă pe vârful mic și au început coborârea pe o nouă repriză de ploaie. Coborârea pe pante abrupte a fost mai grea, dar cu prudență și atenție, grupul a reușit să ajungă în siguranță la cabană, după 13 ore de mers pe poteca alpină.
După două zile, echipa a urcat și vârful Halti din Finlanda. Rămâneți alături de noi pentru a primi mai multe informații și imagini din această aventură extraordinară.
