Sărbătoarea Sfantului Andrei, ocrotitorul României
Sărbătoarea Sfantului Andrei, ocrotitorul României
Astăzi, credincioșii ortodocși din România sărbătoresc Sfantul Apostol Andrei, considerat primul ucenic al lui Iisus Hristos, denumit și "cel dintâi chemat". Acesta este recunoscut ca fiind părintele creștinismului românesc și apostolul românilor, fiind o figură esențială în procesul de încreștinare a poporului român.
Apostolul Andrei a predicat Evanghelia și cuvântul Domnului pe aceste meleaguri. În Dobrogea, de exemplu, se află locuri care poartă numele său, precum Peștera Sfantului Andrei, care este considerată cea mai veche biserică creștină de pe teritoriul României și o autentică simbol al creștinismului românesc. În anul 1997, Sinodul Bisericii Ortodoxe Române l-a declarat pe Sfantul Andrei "ocrotitorul României". De asemenea, în anul 2001, a fost stabilit că ziua de 30 noiembrie, dedicată acestui sfânt, să fie sărbătoare bisericească națională.
Astfel, cu o zi înainte de Ziua Națională a României, care comemorează formarea statului național unitar, poporul român are ocazia să cinstească tradiția creștină prin recunoașterea lui Sfantul Andrei, o figură simbolică în formarea identității naționale. Deși este o sărbătoare creștină, multe dintre obiceiurile populare asociate cu această zi au origini păgâne, venind dintr-o legătură între apostolul Iisus și o zeitate daco-romană numită Santandrei.
În tradiția populară, Noaptea Sfantului Andrei este considerată una magică, când se crede că spiritele rele sunt active și lupii pot vorbi. Diverse obiceiuri de protecție sunt respectate, cum ar fi ungerea ușilor și feroneriilor cu usturoi, precum și consumarea acestuia pentru protecția personală. Oamenii duc usturoiul folosit la biserică pentru a fi sfințit și apoi îl păstrează acasă, lângă icoana Sfantului Andrei, pentru a fi utilizat ca leac pe parcursul anului.
Sărbătoarea Sfantului Andrei coincide, de asemenea, cu începutul iernii, având o puternică conotație agrară. În această zi, se pune grâu la încolțit pentru a prezice recolta de anul următor. Grâul este un simbol al belșugului și prosperității, iar tradiția spune că fiecare membru al familiei ar trebui să își îngrijească vasul cu grâu, așteptând să vadă dacă va crește bogat sau firav, ceea ce va prezice prosperitatea sau dificultățile din anul ce urmează.
În noaptea de 30 noiembrie, cerul senin este văzut ca un semn al unei ierni blânde, în timp ce o atmosferă înnorată anunță condiții meteo mai dificile. Fetele nemăritate respectă obiceiul de a pune un fir de busuioc sfințit sub pernă, rostind o rugăciune specială, în speranța că-și vor întâlni ursitul în vis.
