reformă în companiile de stat: promisiuni și carențe în abordare
reformă în companiile de stat: promisiuni și carențe în abordare
Vicepremierul pentru reformă, Dragoș Anastasiu, a susținut ieri o conferință de presă în care a prezentat măsurile pregătite de Guvern pentru modernizarea companiilor de stat. El a subliniat importanța consolidării reformei în zone precum transparența, profesionalizarea și depolitizarea acestor structuri.
Cu toate acestea, opiniile critice spun că Anastasiu nu a reușit să ofere explicații concrete sau soluții clare, fiind acuzat de fostul deputat Radu Popa, din Dâmbovița, că „a ales să se piardă în generalități” și că „reforma s-a oprit în cuvinte”. Potrivit lui Popa, „la noi, reforma se face cu vorbe mari, iar statul se conservă prin tăceri convenabile”. Conform site-ului damboviteanul.com, Popa notează că în fața mediului de afaceri, Anastasiu a fost primit mai degrabă cu reticență, visul unei reforme reale fiind perceput ca fiind învăluit în retorica festivistă.
În cadrul conferinței, Anastasiu nu a reușit să răspundă cu claritate la întrebările despre măsurile concrete împotriva administratorilor ineficienți sau mecanismele de control pentru transparență, constată publicația. Problema, menționează sursa, este că reforma pare să se limiteze la discursuri și declarații, în loc să fie realizată efectiv. Pentru a restructura și eficientiza companiile de stat, conform opiniei exprimate, este nevoie de voință și curaj administrativ, nu doar de retorici.
Radu Popa amintește că Guvernul Bolojan a adoptat și el o poziție de avangardă în privința reformei, însă fără oameni dedicați, orice măsuri riscă să eşueze. „Dacă cei care trebuie să susțină reforma nu cred în ea sau nu pot să o implementeze, riscă să fie doar promisiuni fără rezultat”, subliniază deputatul, citat de site-ul amintit.
Conform opiniilor critice, fără o schimbare reală și fără oameni pregătiți să plătească prețul reformei, eforturile guvernamentale rămân doar vorbe în vânt. Radu Popa concluzionează că, fără un „tratament”, statul român devine propriul său dușman, iar cei responsabili nu mai știu cum să citească realitatea, transformând ceea ce ar trebui să fie o reformă într-un proces inert și fără efecte.