În era digitală, „a vedea” nu mai înseamnă neapărat „a crede”. Avansul rapid al tehnologiei a adus cu sine inovații remarcabile, dar și provocări serioase. Una dintre cele mai controversate și periculoase tehnologii apărute în ultimii ani este cea a deepfake-urilor – videoclipuri sau imagini modificate digital pentru a înfățișa persoane spunând sau făcând lucruri pe care, în realitate, nu le-au spus sau făcut niciodată. Deși inițial au fost privite ca o curiozitate tehnologică sau chiar ca o formă de divertisment, deepfake-urile au ajuns rapid să fie folosite în scopuri mai puțin inofensive: manipulare politică, șantaj, dezinformare sau răspândirea de fake news. Termenul „deepfake” provine din combinarea cuvintelor „deep learning” (un tip de inteligență artificială) și „fake” (fals). Practic, aceste clipuri sunt generate cu ajutorul inteligenței artificiale, care învață trăsăturile unei persoane și le aplică într-un context video nou, complet fabricat. Rezultatul poate fi atât de realist încât devine aproape imposibil de diferențiat de realitate, mai ales pentru ochiul neantrenat, iar acest lucru ridică probleme majore legate de încredere, etică și siguranță. Care sunt riscurile și consecințele? Manipulare politică: Un politician ar putea fi fals prezentat spunând ceva controversat. Un astfel de clip, dacă devine viral, poate influența alegeri, declanșa proteste sau afecta stabilitatea unei țări. Dezinformare masivă: În contextul războaielor informaționale, deepfake-urile pot fi arme digitale. Pot fi folosite pentru a crea confuzie, a induce panică sau a distruge reputații. Șantaj și hărțuire: Persoane obișnuite pot deveni victime ale unor clipuri deepfake compromițătoare, create pentru a fi folosite în scopuri de intimidare, răzbunare sau șantaj. Distrugerea încrederii în media: Dacă totul poate fi falsificat, inclusiv vocea și imaginea unei persoane, atunci însăși ideea de „dovadă video” începe să-și piardă sensul. Asta poate avea consecințe grave în justiție, presă și relațiile interumane. Deși tehnologia evoluează rapid, există și eforturi în direcția combaterii deepfake-urilor. Platformele mari, precum YouTube, Meta sau TikTok, au început să implementeze politici de detectare și eliminare a conținutului falsificat. În paralel, cercetătorii dezvoltă instrumente de „deepfake detection”, capabile să identifice micile imperfecțiuni ale clipurilor trucate, invizibile pentru ochiul uman. Totuși, tehnologia de creare a deepfake-urilor avansează adesea mai repede decât cea de detectare, ceea ce înseamnă că soluția nu poate fi doar una tehnologică. Una dintre cele mai eficiente arme împotriva manipulării media este educația media. Oamenii trebuie să învețe cum să analizeze critic informațiile, să verifice sursele, să fie sceptici față de materialele senzaționale și să nu distribuie conținut doar pentru că „pare real”. De asemenea, este important ca legislația să țină pasul cu realitatea digitală, prin reglementarea utilizării deepfake-urilor, mai ales în scopuri dăunătoare. Tehnologia deepfake ne provoacă să regândim ce înseamnă „adevăr” într-o lume digitală. Deși poate avea și utilizări pozitive – în divertisment, educație sau film – folosirea sa abuzivă poate distruge vieți, destabiliza societăți și șterge granița dintre realitate și ficțiune. Într-o lume în care orice poate fi falsificat, discernământul și gândirea critică devin mai prețioase ca oricând. Pasionată de artă în toate formele ei, Alexandra Marinescu este master al Facultății de Științe Politice, Litere și Comunicare, Universitatea Valahia din Târgoviște.