Sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci, în care cinstim pe Domnul și pătimirea Lui pentru mântuirea noastră, dincolo de semnificațiile ei istorice, ține să ne aducă înainte faptul că noi, creștinii, următori ai Domnului Cel Răstignit, putem învinge întotdeauna. Istoria ne aduce aminte de Sfântul Împărat Constantin cel Mare care, cu puterea credinței și cu semnul Crucii purtat de soldații săi, a învins păgânătatea vremii lui. Astăzi, cei care răspândesc și practică ura, răutatea, dezbinarea și întunericul în lumea și societatea noastră, sunt destui. Îi vedem, îi auzim și mai ales îi simțim! Lor, în special, trebuie să le aducem aminte că împotriva Crucii nu poți lupta niciodată și să ieși biruitor. Nu! Toți care s-au situat contra ei au pierit! Dar, nu cu ură, nu cu răzbunare și nu cu dispreț trebuie să-i privim pe aceștia, ci cu milă, cu adâncă milă, ca pe niște frați bolnavi, grav afectați de cumplite boli ale sufletului. Și, dacă reușim să-i salvăm de sub sclavia ignoranței și a neputinței am făcut una din marile fapte ale milei sufletești! În lumea în care trăim, semnul crucii mărturisește despre credința noastră în civilizația iubirii și a Învierii, despre biruința asupra morții și a răului, despre faptul că destinul nostru este mai mare și dincolo de lumea aceasta. Oricine privește Sf. Cruce, Îl vede pe Hristos Cel mort și înviat, Mântuitorul lumii. În același timp, Sf. Cruce este simbolul cel mai cunoscut al creștinătății, al civilizației ivite pe valorile Evangheliei lui Hristos. Ceea ce noi numim astăzi lume civilizată, adică Europa, nordul Americii și în general țările cu puternică amprentă europeană, sunt de fapt rodul Crucii, al principiilor de viață creștine care s-au răspândit în întreaga lume. Și nu o spun de pe principii absolutiste și cu ironie. Civilizația Crucii este cea care promovează în lume pe Hristos, prin toate formele de exprimare posibile. Iar, atunci când ne uităm la istoria lumii, vedem că toată măreția ei este dată de creștinism și felul în care el a rodit în lume. Dacă în trecut, el a avut numeroși adversari, astăzi, ei sunt sclavii ideologiilor, de la neomarxism, climaterism, neopăgânism și alte asemenea deformări ale adevărului și deraieri ale minții și vieții umane, ce produc adevărate catastrofe și chiar crime, așa cum recent s-a întâmplat în Statele Unite. Asupra creștinilor au fost aruncate tot felul de acuzații, de la cele ale păgânilor din Imperiul roman și până la poveștile jalnicilor adepți moderni ai diverselor ideologii. Un singur lucru le scapă însă acestora din vedere și anume: cu toții uită că Biserica, de-a lungul parcursului ei istoric a îngropat numeroase idei excentrice, deviații morale și raționale, ideologii și excrescențe ideologice. Și o tot face! Și o va face! Pentru că Biserica este Trupul Tainic al Domnului, format din noi, toți cei botezați, uniți de dreapta credință, care ne nutrim cu Trupul și Sângele Domnului și devenim Trupul și Sângele Domnului, adică Biserica. De aceea, Biserica este invincibilă! Comunismul, fascismul, cu toate variațiile lui și, în general, toate mizeriile minții umane au constatat acesta adevăr. Cu cât au încercat să omoare mai mulți creștini și să distrugă Biserica, cu atât creștinismul a triumfat și s-a mărit, pentru că nu știu mulți acest secret: sângele creștinilor este sămânța Bisericii! Moare un creștin și răsar o mie! Apoi, cine se luptă cu Biserica, se luptă cu Dumnezeu! Și împotriva Lui absolut nimeni nu poate sta! Crucea este, prin urmare, simbolul cu care ne mândrim, dar și comoara noastră cea mai de preț, chezășie a mântuirii noastre și semn de speranță în lume și în viață! Întotdeauna viitorul nostru, nu de oameni este scris, ci de mâna cea tare a lui Dumnezeu.