Masacrele din 1965-66 au lăsat urme adânci în Bali, ascunse sub dezvoltarea turismului

În timpul extinderii turismului pe insula Bali, muncitorii au descoperit rămășițe umane îngropate în nisip, relicve ale masacrelor din 1965-66 care au făcut între 80.000 și 100.000 de victime doar pe această insulă. Potrivit relatărilor, aceste crime au fost ascunse sub stratul aparent idilic al turismului, iar amintirea lor este încă dificil de abordat în societatea balineză.

👉Descoperiri macabre pe plajele turistice din Bali

Pe plajele din Bali, unde în anii ’90 au fost construite hoteluri și cluburi pentru turiști, muncitorii au găsit oase și cranii umane, unele suficiente pentru a umple o jumătate de camionetă, după cum a povestit un preot hindus chemat să efectueze ritualuri pentru „alungarea fantomelor”.

Aceste descoperiri au fost însoțite de scene tulburătoare, cum ar fi două cranii care păreau să privească către muncitorii speriați sau schelete ascunse sub viitoarele piscine și structuri de bambus ale cluburilor moderne. Astfel, istoria sângeroasă a insulei se află la suprafață chiar în mijlocul zonei pline de turiști străini.

👉Contextul și impactul masacrelor din 1965-66 în Indonezia și Bali

Masacrele care au avut loc în Indonezia în anii 1965 și 1966 au fost unele dintre cele mai sângeroase din secolul XX, dar și printre cele mai puțin discutate. Soldați, răzbunători și rude puse să ucidă au răspândit moartea prin metode variate, iar pe insula Bali, procentual, impactul a fost cel mai devastator, cu aproximativ 5% din populație distrusă.

Aceste evenimente au fost în mare parte ignorate nu doar la nivel internațional, ci și în Indonezia însăși, inclusiv în Bali, unde vorbirea despre aceste crime poate afecta imaginea turistică a insulei. Strategia dictaturii lui Suharto, ajunsă la putere în 1966, a promovat dezvoltarea turismului pentru revigorarea economiei afectate, astfel că trauma trecutului a fost adesea tăinuită.

👉Memoria și adevărul istoric sub umbrela turismului

Preotul hindus Wayan Badra afirmă că „Sunt multe oase în Bali pe care ne dorim să le uităm”, reflectând rezistența localnicilor în a aduce în discuție această traumă. Ngurah Termana, al cărui bunic a fost ucis în masacre, subliniază că turismul a „îngropat istoria noastră, trauma noastră”.

Masacrele au fost justificate oficial prin tentativa pretinsă a comuniștilor de a prelua puterea, însă implicațiile politice au condus la instaurarea unei dictaturi susținute de SUA și alte țări occidentale, temătoare de expansiunea comunismului în regiune. Astăzi, conduceri conexe cu trecutul autoritar încă influențează Indonezia, iar deschiderea spre adevăr rămâne limitată, după cum recunoaște și fostul procuror Agung Putu Atmaja: „Balimezilor le este teamă să vorbească despre asta. Și mie îmi este teamă.”