În fiecare an, pe data de 23 aprilie, Biserica Ortodoxă sărbătorește pe Sfântul Gheorghe, unul dintre cei mai venerați sfinți, cunoscut ca purtătorul de biruință. Iconografia îl înfățișează pe Sfântul Gheorghe călare pe un cal, înarmat cu o suliță, care străpunge un balaur. Conform legendei, Sfântul Gheorghe a salvat cetatea Silena din Libia de un balaur care teroriza locuitorii. De-a lungul timpului, imaginea acestui sfânt a rămas un simbol al curajului în lupta cu forțele răului. În tradițiile populare, Sfântul Gheorghe este considerat și „străjer al timpului”, deținând cheile vremurilor și controlând debutul anotimpului cald. De aceea, ziua sa de prăznuire marchează începutul anului pastoral în calendarul popular. Sărbătoarea de Sângiorz este una dintre cele mai importante din cultura populară, marcând atât începutul sezonului cald, cât și debutul ciclului vegetațional. Tradițiile specifice acestei zile includ obiceiul de a pune în dimineața de Sfântul Gheorghe ramuri verzi la ferestre, uși și porți, pentru a proteja gospodăria de forțele răului. De asemenea, aceste ramuri sunt folosite ca leacuri pentru tratarea bolilor și sunt hrănite și hrănite animalele, pentru a le feri de duhurile rele. O altă tradiție specifică acestei sărbători este urzicatul. Se spune că cei care sunt uziți cu urzică de Sângiorz vor fi sănătoși și energici tot anul. În ziua de Sfântul Gheorghe, conform tradițiilor populare, oamenii nu trebuie să doarmă pentru a evita somnolența și lenea în anul care urmează. De asemenea, se crede că dacă plouă în această zi, va fi o recoltă bogată în vara ce urmează. Crucea roșie este un simbol al acestei sărbători și, ca atare, tradițional nu se fac treburi casnice, nu se calcă rufe și nici nu se spală. Astfel, ziua de 23 aprilie este una încărcată de semnificație și tradiții la români, sărbătorită cu mare încredere și venerație.