Românii păstrează tradițiile autentice în Ajunul Crăciunului

Înainte de Crăciun, gospodăriile din întreaga țară intră într-un ritm specific plin de obiceiuri vechi, mai ales în mediul rural, unde acestea sunt încă vii și respectate cu sfințenie. Ajunul Crăciunului aduce cu sine pregătiri speciale, iar %source% menționează că credințele și datinile populare modelează atmosfera sărbătorii în multe localități.

👉 Preparative tradiționale și semnificații la masa de Ajun

Pregătirile pentru Ajun includ prepararea covrigilor și a colacilor, respectând o datină care datează din vremuri străvechi. Forma covrigilor este asociată cu înfășurarea mâinii Crăciunesei, personaj legendar care, conform credințelor, a asistat la nașterea Pruncului Sfânt. De asemenea, gospodinele coc „turtele” sau „scutecele Domnului”, produse fragede și subțiri presărate cu nuci, zahăr pisat sau semințe de cânepă, simbolizând puritatea și începutul.

În toate regiunile țării, mesele de Ajun se păstrează tradițional de post, iar bucatele sunt binecuvântate de preot înainte de a fi gustate. Conform credinței populare, postul este aspru, iar prima masă se ia după apariția primei stele pe cer, simbolul care amintește de steaua care a călăuzit magii la Betleem. Astfel, sărbătoarea este întâmpinată cu respect și speranța unui an plin de sănătate și noroc.

👉 Obiceiuri tradiționale în satele Munteniei și Dâmboviței

În zona Munteniei, dar și în județul Dâmbovița, mai multe obiceiuri vechi sunt încă practicate cu fidelitate. De exemplu, „Umblatul cu Moș Ajunul” este întâlnit în unele sate de câmpie, unde copiii pornesc cu un bățișor împodobit, bat la porți și urează „Seara bună lui Ajun!”, primind răsplată sub formă de nuci, mere sau colăcei.

În satele situate în zona de deal, mai ales sub munții Bucegi, oamenii încă aprind focuri în curți sau la marginea gospodăriei pentru a alunga spiritele rele și a aduce noroc în anul ce vine. O altă tradiție este semănatul de Ajun, când copii duc grâu sau porumb și rostesc urări de belșug, această practică fiind mai veche decât cea a colindelor.

De asemenea, „Pomana Ajunului” presupune dăruirea de colaci de post, fructe și turte către vecinii mai vârstnici, un gest simbolic pentru deschiderea belșugului casei. Împodobirea bradului în Ajun este o obicei vechi în Muntenia, deși astăzi se face adesea mai devreme. Tradiția cere ca bradul să fie decorat chiar în seara de Ajun, pregătindu-se pentru sosirea Moșului.

În final, Ajunul Crăciunului rămâne o zi distinctă, dedicată celor care se pregătesc sufletește și trăiesc așteptarea cu familie și comunitate. Sărbătoarea aduce împreună colindătorii și atmosfera satului, păstrând vie convingerea și respectul pentru motivul central – Nașterea Domnului.

Astfel, tradițiile cu rădăcini adânci în cultura românească dovedesc că vechile obiceiuri sunt elemente esențiale ale identității și ale bucuriei Crăciunului peste tot în țară.