Toamna a lasat amprenta asupra sufletului meu, iar iarna s-a scurs rapid si insesizabil. Cu toate acestea, exista o neliniste in mintea mea de a oscila intre dorinta de primavara si nostalgia toamnei. "Primavara, fii blanda cu mine!" marturiseste autorul acestui articol, care implora iubirea acestui sezon pasnic pentru a cauta alinare la sentimente sale contradictorii. Fiind mereu devotat acestui sezon al renasterii, autorul dezvaluie dragostea pentru toamna, pe care o considera o dubla sabie ascutita. In timp ce se bucura de emotii contradictorii si o pasiune aprinsa, autorul gaseste inspiratie, creativitate si un sentiment de frumusete vesnica in toamna. "Toamna si-a pus amprenta asupra mea, la fel cum o face si asupra copacilor" afirma autorul, subliniind in acelasi timp puterea sa de a percepe si de a exprima frumusetea acestui sezon. Dar parca iarna s-a scurs prea repede, pentru ca, asa cum marturiseste autorul, "anul ce tocmai s-a incheiat nu a avut iarna" sau poate ca a fost amanata de oscilatia sa intre toamna si primavara? Natura comuna a acestor doua sezoane il face pe autor sa isi recunoasca reflectiile sentimentelor si emotiilor sale complexe. Cu toate acestea, este evident ca toamna a disparut intr-o asteptare imprevizibila a primaverii. "In aceasta perioada, am experimentat atat toamna cat si primavara" recunoaste autorul, regretand faptul ca a adormit linistit, asteptand cu nerabdare iarna acestui sezon minunat. Dar primavara a venit si autorul se teme ca va trebui sa se desparta de iubirea sa de toamna. "Le-am modelat in mintea mea ca pe o dragoste pierduta demult" marturiseste autorul, "dar totusi tin aproape dragostea mea pentru toamna" adauga melancolic. Cu toate acestea, se intampla paradoxul vietii, o moarte semnifica o renastere. Autorul se roaga disperat pentru un sentiment nou de a primi primavara si de a gsi iubire mai profunda decat s-a putut imagina vreodata. "Te rog primavara, sa ma inveti sa crescu, sa remodelam, la fel cum am facut-o in trecut" cere autorul. Abia asteptand vara, autorul asteapta, la fel ca primavara, dar in asteptarea promisa de primavara, asteapta vara cu frunzte rasucite, zambete curate si emotii albe si vii, contrastul cu frunzele maronii, emoțiile întunecate și schitarea ochilor. Vara, asigura autorul, doua lucruri folositoare: zambete curate și naturi crispate de schimbari. Primavara asigura autorul ca “ma voi vindeca, si sa vad cum imi prinde cerul- prin primavara, iarna de iarna mea si padurea” , el isi doreste cu toata sinceritatea insa este in stare sa se schimbe. Intr-o asteptare de suspans intr-un sezon al minunatelor sentimente ale iubirii si tulburari ale toamnei evaluarile celui rauluman, autorul spune Fericirea.