Afrișul Apelor: Cezar Osiceanu și războiul neînțeles

Un nou potențial război al apei în Africa a fost pus în atenția comunității internaționale de către un articol bine documentat scris de jurnalista Daria Gușă și publicat pe site-ul solidnews.ro. Acest conflict ar putea izbucni între Egipt și Etiopia din cauza construcției unui imens baraj pe Nil, care alimentează mai mult de 95% din populația egipteană. Proiectul a fost inspirat de barajul de la Aswan din Egipt și, dacă va fi dus la bun sfârșit, va fi urmat de alte țări de-a lungul fluviului Nil. Egiptul a fost mereu un hegemon regional datorită poziției sale strategice pe Nil, însă construirea acestui nou baraj ar putea schimba acest echilibru. Deși Etiopia este al doilea cel mai mare stat din Africa, nu a fost niciodată colonizată și este mult mai puțin dezvoltată decât Egiptul. Cu toate acestea, investitori din Arabia Saudită, Qatar și China au o prezență dominantă atât în Egipt, cât și în Etiopia. Proiectul de la Aswan a fost, de asemenea, o sursă de tensiuni în trecut, atunci când a dus la primul război al apei africane după naționalizarea Canalului Suez. Egiptul a fost atacat și ocupat de către Anglia, Franța și Israel. Acum, aceste tensiuni revin, deoarece se poate înțelege că Egiptul vrea să își demonstreze puterea regională prin construirea propriului baraj. Articolul subliniază, de asemenea, că Rusia, ca fost aliat al Egiptului, face parte și din grupul BRICS, alături de China, care conduce desfășurarea de către Etiopia a barajului GERD, alimentat în proporție de 80% de Nilul Albastru. În timp ce Egiptul se concentrează pe construirea de baraje militare, țările BRICS încearcă să creeze un nou sistem economic global, eliminând dependența de dolarul american. Această situație evidențiază nevoia acută de energie în Africa, unde doar 20-40% din populație beneficiază de energie electrică. În timp ce continentul are resurse naturale importante, precum petrol și gaze, infrastructura este subdezvoltată și trebuie îmbunătățită pentru a produce energie curată și accesibilă. De asemenea, schimbările climatice au afectat Africa, ridicând nivelul mărilor și reducând resursele de apă. În acest context, Uniunea Europeană, ONU și lideri din industria energiei regenerabile au nevoie să se implice și să găsească soluții de tip câștig-câștig în zona Horn of Africa. China este deja o țară bogată în resurse naturale, cu o puternică industrie a panourilor solare, care poate oferi Egiptului și Etiopiei tehnologie și cunoștințe necesare pentru producerea energiei solare. În plus, UE poate ajuta cu expertiză și consultanță tehnică pentru crearea de parcuri solare și eoliene. Egiptul poate, de asemenea, să utilizeze energia solară pentru a produce curent și pentru a desaliniza apa mării, făcându-le să fie mai puțin dependente de Nil. O rețea electrică comună ar fi esențială pentru a transporta energia către zonele care au mai mare nevoie de ea. În cele din urmă, fructificarea potențialului energetic al Africii ar putea fi soluția pentru problemele de dezvoltare,