Românii păstrează vii tradiţiile Ajunului Crăciunului, cu obiceiuri și colinde specifice fiecărei regiuni
Update 5 ore în urmă
Timp de citire: 5 minute
Articol scris de: Maria Popescu
Ajunul Crăciunului, celebrat pe 24 decembrie, reprezintă o zi plină de semnificații în România, pregătind pregătirea sufletească pentru Nașterea Domnului prin numeroase tradiții bine păstrate. %source% menționează că luna decembrie este un interval al bucuriei și al pregătirilor tradiționale care unesc comunitățile din toate regiunile țării.
👉Colindatul și masa de Ajun, elemente centrale ale sărbătorii
Una dintre cele mai răspândite tradiții este colindatul, când copiii și tinerii merg din casă în casă pentru a cânta colinde precum „O, ce veste minunată” sau „Steaua sus răsare”. Ei sunt răsplătiți cu mere, nuci, colaci sau bani, simbol al ospitalității și al belșugului. Masa de Ajun este, de asemenea, un moment important, fiind de obicei una de post, cu preparate ca sarmale, fasole și colivă, care aduc noroc și sănătate.
Pregătirea turtei, cunoscută și sub denumirea de „scutecele Domnului”, este o altă tradiție notabilă. Aceste turte sunt presărate cu apă călduță, zahăr pisat, nuci sau semințe de cânepă, aducând aminte de scena nașterii Mântuitorului. Totodată, curățenia casei are o semnificație aparte, simbolizând purificarea pentru sosirea sărbătorii, deși în unele regiuni nu este permisă mătura în Ajun, pentru a evita ghinionul.
👉Varietăți regionale ale obiceiurilor de Ajun în diverse zone ale României
În zonele Moldovei, Transilvaniei, Banatului, Olteniei și Dobrogei, tradițiile se păstrează cu particularități locale. În multe gospodării sunt folosite plante precum busuiocul și maghiranul, considerate a aduce noroc, iar în unele regiuni se pregătesc preparate din carne de porc, precum piftie și cârnați. Obiceiul prin care femeile nemăritate își pot vedea ursitorul prin punerea unor mâncăruri pe prispa casei este încă răspândit.
În Bucovina, tradițiile străvechi includ ascunderea fuselor de tors pentru protecție și organizarea „cetele de mascați” care oferă urări prin joc și dialoguri. În Maramureș, colindătorii sunt răsplătiți cu mere și nuci, iar spectacole precum „Jocul Moșilor” și „Viflaimul” readuc în scenă ceremoniile și povestirile populare legate de Nașterea Domnului.
În Transilvania, satele de pe Târnave continuă tradiția „butea feciorilor”, iar tinerii se organizează în ceate cu roluri bine definite pentru colindat. În județul Alba, obiceiul „Piţăratul” recompensează copiii cu colaci făcuți din aluat rămas. Pe de altă parte, în Banat, sârbii ard „badnajak-ul” în Ajun, un trunchi de stejar care aduce bunăstare casei.
În zonele Olteniei, „scormonitul în foc” și colindele specifice ca „Steaua” adună familiile în jurul focului, iar în Dobrogea se practică obiceiul „Struțul”, într-o costumație bogată în legături de stuf, simboluri ale tradiției locale. Repetițiile încep încă din 6 decembrie, iar organizarea în cete se păstrează în anumite comunități, menținând astfel vie cultura populară românească.