ALEXANDRA MARINESCU - Când iubirea de sine nu este suficientă: Nevoile vs. Mofturile

Aici, am găsit libertatea de a-și scrie gândurile, emisiile, speranțele și gândurile mele. Acest jurnal virtual mi-a permis să fiu eu, să mă adresez Universului, să împărtășesc, să mă justific, să mă critice. Niciodată nu am ascuns faptul că articole săptămânale mi-au adus căldură și m-au ajutat să mă vindec în timpul celor mai întunecate perioade ale vieții mele. Am scris aici cu o bucurie aproape maniacală și am redactat uneori cu lacrimi în ochi. Privind jurnalul virtual ca pe un prieten adevărat, mi-am dezvăluit gândurile și sentimentele, fără să o fac ascuns. Când ceilalți m-au făcut să tac sau să fiu invizibilă, am găsit în acest loc un fel de refugiu. Când am fost prea mult sau prea puțin îndrăgită de cei din jur, am fost exact atât de iubită aici. Așa că v-am simțit de multe ori în viața mea. Și totuși, am încercat să mă integrez, să fiu ca ceilalți. Neștiind să mă iubească, nepăsarea altora m-a făcut uneori să mă îndoiesc de mine. Cu mult timp în urmă, cineva mi-a spus că nu ar trebui să stau vreodată într-un loc unde nu sunt iubită. Nu a fost deloc așa, dar este contextul care nu-mi permite să reproduc în întregime sfatul care, cred că mă urmărește și acum. De-a lungul timpului, am încercat să înțeleg acest îndemn pe cât posibil și astăzi, concluzia mea este una generală și nu puțin pățiți să perceapă înțelegența mea: dragostea nu este îndeajuns. Vreau să vă vorbesc despre una dintre deciziile pe care am luat-o cu mult timp în urmă, o decizie pe care o voi rosti într-o zi mohorâtă de februarie: să înțeleg că dragostea de sine nu este nici măcar suficientă, dacă nu este însoțită de acțiuni concrete care să-mi arate că mă respect, mă ascult și mă îngrijesc. Nevoile nu sunt doar capricii, sunt o parte importantă a vieții mele. Și în cele din urmă, la sfârșitul zilei, este alegerea mea dacă îi dau importanță nevoilor mele și le transform în acțiuni concrete.