Universul are un loc special în inima mea, și este un sentiment pe care nu am încetat niciodată să îl ascund, mai ales în paginile jurnalului meu virtual. Cred cu tărie că el mă iubește într-un mod unic, și mereu simt că tot ceea ce mi se întâmplă are un scop bine determinat. Am observat că mulți dintre evenimentele din viața mea s-au pus în mișcare pentru a-mi demonstra că destinul mi-a fost favorabil de nenumărate ori. Cu toate acestea, chiar și sub protecția iubirii Universului, există momente în care îmi pare rău că nu am avut mai mult curaj, că am plecat prea târziu, că nu am urmatu visurile mele. Regret că nu am știut să mă bucur de momentul prezent, și că am acceptat să rămân acolo unde nu m-am simțit bine. Totuși, curajul este, în multe privințe, asemănător cu adevărul, în sensul că el este subiectiv și fiecare individ își dă o definiție personală. De exemplu, unele persoane îndrăznesc să trăiască o viață deosebită, în timp ce altele se mulțumesc cu lucrurile simple. Să-ți pui la sfârșitul vieții întrebarea "de ce nu am încercat mai tare?" este un act de curaj în sine. Doar un căzut poate să își dea seama doar în ultima clipă că viața lui ar fi putut fi mai bună. Și doar un mincinos ar refuza să recunoască că, în unul dintre unghiurile minții sau ale sufletului său, și-a dorit să lase totul și să își urmeze visul. Odată, eram o copilă răsfățată, mofturoasă și încăpățânată. Pe măsură ce am crescut, am început să cred că nu merit ceea ce am și că nu merit ceea ce mi se oferă în viață. Uneori, oamenii din jurul meu m-au făcut să mă simt așa, și am uitat de părinții și bunicii mei care mi-au spus mereu că merit tot și pot tot. Dar, după o perioadă de suferință și complexe psihologice, mi-am amintit că eram o copilă în sânul familiei, iubită și răsfățată, și că trebuia să fac ceea ce mi se potrivea și să urmez visurile mele. Sunt recunoscătoare că am reușit să mă întorc la acea versiune a mea din copilărie, curajoasă și fără frici. Mi-a luat ani să învăț cum să îmi iubesc viața din nou, dar acum o iubesc atât de mult încât indiferent ce îmi aduce în cale, nu uit niciodată că ea m-a iubit mereu. Sunt zile în care nu știu exact ce să spun, ideile circulă în mintea mea dar unele sunt neimportante pentru articol. Astăzi, am scris din inima mea. Pasioanata de artă sub toate formele, Alexandra Marinescu are un master în Științe Politice, Litere și Comunicare de la Universitatea Valahia din Târgoviște.