Promisiunea lui Emmanuel Macron că Franța va recunoaște statalitatea Palestinei nu poate obliga guvernul condus de Benjamin Netanyahu să acționeze împotriva dorinței sale, dar anunțul Parisului ridică din nou întrebări cu privire la sfârșitul războiului din Gaza, scrie jurnalistul The Times Richard Spencer într-o analiză dedicată soluției celor două state pentru conflictul istoric din Orientul Mijlociu. Potrivit lui, anunțul lui Macron îi va împinge și mai mult pe extremiștii din Guvernul Netanyahu să-și îndemne susținătorii, în principal grupuri de coloniști, să se extindă pe terenuri și în sate palestiniene. „Când America nu reușește să conducă, lui Macron îi place să creadă că poate prelua ștafeta”, scrie Spencer, care arată că deși Parisul nu poate de fapt să forțeze luarea unei decizii de către Netanyahu, anunțul său măcar readuce problema palestiniană în atenția lumii. „Cuvintele nu sunt suficiente pentru a crea un stat. Recunoașterea suveranității palestiniene de către Franța are o pondere mai mare decât cea a majorității celor 150 de țări care au acordat-o, deoarece este membru permanent al Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite, dar Rusia și China sunt și ele membre, fără ca un stat să fi apărut în mod miraculos”, scrie Spencer, care consideră că liderii israelieni ar argumenta că există o legătură directă. „Dacă este pus cu spatele la zid, spun politicienii israelieni, un stat supus atacurilor constante din partea vecinilor săi poate face mai puține concesii, nu mai multe”. Jurnalistul britanic, fost corespondent al The Times pentru Orientul Mijlociu, arată însă, că, în ciuda contextului, „Israelul nu ia în derâdere angajamentul președintelui Macron. Benjamin Netanyahu, premierul israelian, rareori tratează cu respect apelurile morale ale omologilor occidentali, așa cum o făcea odinioară, dar uneori le respinge cu un dispreț obosit”. De la începutul războiului din Gaza, pe 7 octombrie 2023, Netanyahu s-a arătat mai fragil, consideră analistul britanic. „Un stat palestinian în aceste condiții ar fi o rampă de lansare pentru anihilarea Israelului, nu pentru a trăi în pace alături de el”, a declarat Netanyahu. „Să fim clari: palestinienii nu vor un stat alături de Israel. Ei vor un stat în locul Israelului.” „Susținătorii săi ar argumenta că recentele sale schimbări de ton față de țările occidentale care au susținut în mod tradițional Israelul sunt de înțeles. Israelienii consideră că îngrijorarea Occidentului față de situația din Gaza nu ține seama de măsura în care aceasta este responsabilitatea Hamas, care refuză să recunoască statul Israel și natura barbară a atacurilor din 7 octombrie. Netanyahu este, de asemenea, consecvent. Deși acum pare pierdut în negura timpului, ascensiunea sa la conducerea partidului Likud și la funcția de prim-ministru în anii 1990 a fost alimentată de opoziția sa față de Acordurile de la Oslo din 1993, care au trasat calea către statalitatea palestiniană”, explică The Times. Dar Netanyahu se confruntă cu o nouă problemă spinoasă, care ar putea reflecta sensibilitatea sa față de acest subiect, mai arată expertul britanic. „În ciuda opoziției sale față de realizarea statalității palestiniene pe teren, Netanyahu a avut întotdeauna grijă să nu o nege în teorie. Nu ar putea face acest lucru, dacă logica are vreo legătură cu acest conflict, menținând în același timp sprijinul Statelor Unite, pentru care «soluția celor două state» rămâne, chiar și sub președinția lui Trump, baza declarată pe termen lung a păcii în regiune”, scrie el. Guvernul lui Netanyahu este dependent de o coaliție în care partidele de extremă dreapta refuză în mod asumat să ia în considerare soluția celor două state. Mai mult, ele s-au folosit de puterea conferită de accesul în Guvern pentru a promova mpsuri care sunt opusul acestei soluții: anexarea de noi teritorii, în special a Cisiordaniei. „Pentru naționaliștii religioși radicali și ultraortodocșii, Israelul nu este Israel fără «Iudeea și Samaria», cum numesc acum în mod universal acest teritoriu”, scrie The Times. Punctul de vedere al extremiștilor din Guvernul Netanyahu a fost exprimat clar de ministrul Finanțelor, Bezalel Smotrich, într-o reacție după anunțul că Franța va recunoaște Palestina: Îi mulțumesc președintelui Macron pentru decizia sa de a ne da un motiv să aplicăm în sfârșit suveranitatea în Cisiordania și să aruncăm odată pentru totdeauna în coșul de gunoi al istoriei ideea înființării unui stat arab terorist în inima Țării Israelului. The Times arată că susținătorii lui Smotrich au încercat deja să anuleze total soluția celor două state, după ce, folosind ca pretext războiul din Gaza și atacurile israeliene împotriva grupurilor militante din Cisiordania, au încurajat grupurile de coloniști să se extindă și să organizeze raiduri în satele palestiniene. Potrivit sursei citate, unul dintre aceste incidente – împotriva unui sat palestinian creștin – a fost atât de extrem încât chiar ambasadorul american creștin sionist al lui Trump, Mike Huckabee, a fost îndemnat să-l numească „act de terorism”. „Însă administrațiile americane în ansamblu nu au niciun răspuns la divorțul tot mai profund dintre profesarea credinței lor într-o soluție finală cu două state și sentimentul tot mai răspândit că politicile israeliene au făcut acest lucru imposibil în practică”, comentează analistul britanic. „Când America nu reușește să conducă, lui Macron îi place să creadă că poate prelua ștafeta. Declarația sa se referă probabil la fel de mult la soarta Cisiordaniei cât și la imaginile foametei din Gaza. În practică, el nu va forța și nu poate forța guvernul israelian să facă ceva ce nu dorește. Dar el a reamintit lumii – și poate chiar și israelienilor înșiși – că întrebarea fundamentală rămâne: dacă palestinienii din Cisiordania și Gaza nu au un stat la care să aspire, ce viitor au?” - conchide Richard Spencer. Preşedintele Emmanuel Macron a anunţat joi că Franţa va recunoaşte statul Palestina la Adunarea Generală a Naţiunilor Unite, preconizată pentru septembrie la New York. Franţa „îşi va mobiliza toţi partenerii internaţionali care doresc să participe”, a scris el într-o scrisoare adresată preşedintelui Autorităţii Naţionale Palestiniene (ANP), Mahmoud Abbas. Această decizie a fost imediat criticată de către Israel, care a calificat-o drept o „recompensă pentru teroare” şi o „pată neagră în istoria Franţei”, referindu-se la atacul fără precedent al Hamas împotriva comunităţilor din sudul Israelului la 7 octombrie 2023. Franţa, prin recunoaşterea în curând a statului Palestina nu recompensează gruparea islamistă Hamas, aşa cum acuză detractorii deciziei franceze, ci mai degrabă arată că Hamas „se înşală”, a afirmat vineri ministrul francez de externe, Jean-Noel Barrot. „Hamas a refuzat întotdeauna soluţia cu două state. Recunoscând Palestina, Franţa dovedeşte că această mişcare teroristă se înşală. Ea susţine tabăra pacifistă împotriva celei a războiulu”, afirmă Jean-Noel Barrot într-o postare pe platforma X, citat de AFP. Până în prezent, cel puţin 142 de state au recunoscut statul Palestina. SUA şi Israelul se opun vehement acestui proiect. România a recunoscut oficial Organizația pentru Eliberarea Palestinei (OEP) ca reprezentant unic și legitim al poporului palestinian în mai 1972. În martie 1974 a fost deschisă Reprezentanța Permanentă a OEP la București. România a recunoscut Palestina la 16 noiembrie 1988. Pe această bază, în ianuarie 1989, Reprezentanța Permanentă a OEP la București a fost ridicată la rang de ambasadă a Palestinei, potrivit Miniserului Afacerilor Externe de la București. Citește și: Val de reacții internaționale după ce Emmanuel Macron a anunțat că Franța va recunoaște statul palestinian Germania nu va recunoaște statul Palestina. Cum își motivează guvernul de la Berlin decizia