Vicepremierul pentru reformă, Dragoș Anastasiu, a prezentat, ieri, într-o conferință de presă, măsurile pregătite de Executiv pentru reforma companiilor de stat. Acesta a pus accentul pe importanța consolidării reformei în zonele de transparență, profesionalizare și depolitizare. Ce nu a reușit însă acesta a fost să transmită siguranță în ceea ce spune, în măsurile anunțate, fiind taxat de fostul deputat de Dâmbovița, Radu Popa, pentru faptul că „a ales să se piardă în generalități”, iar „reforma s-a oprit în cuvinte”. „La noi, reforma se face cu vorbe mari, iar statul se conservă prin tăceri convenabile. Iar între vorbe și tăceri, se instalează eșecul – lent, dar sigur, ca o boală cronică netratată la timp. Nu cu urale l-a primit mediul de afaceri pe Dragoș Anastasiu când a țopăit în barca guvernului dar cu o doză de speranță sinceră. L-au privit mai degrabă cu o reținere politicoasă, o distanță elegantă a celor care știu prea bine că visul unei reforme adevărate nu mai încape în retorica festivistă a guvernanților. Ieri seară, Anastasiu a avut de trecut examenul. Conferința de presă ne-a arătat că nu era pregătit cu nici un răspuns documentat, concret. Eu cunosc bine lumea șefilor de companii mari, nu te poți lupta cu contractele lor când nu ai nicio idee despre reconfigurarea indicatorilor variabili care le compun primele anuale de milioane de lei. Cu ambiguități nu îi poți nici restructura și nici transforma. Ori asta e moartea reformei, nu promovarea ei. Conferința de presă mi-a arătat că nu e destul să fi condus autocare pe șoselele Europei pentru a ști cum să redresezi o țară a cărei economie e parcată, de ani întregi, pe avarii bugetare. Dragoș Anastasiu nu a fost chemat pentru o petrecere ci pentru o misiune imposibilă: să reformeze aparatul de stat, să eficientizeze companiile naționale, să aducă rigoare acolo unde băltește complicitatea. O sarcină care cere sânge rece, o mână de fier în mănușa ruptă a unui stat paternalist, o viziune mai ascuțită decât o strategie de PR. Și totuși, în fața întrebărilor presei, în seara în care trebuia să arate direcția, Dragoș Anastasiu a ales să se piardă în generalități. N-a știut – sau n-a îndrăznit – să spună ce măsuri va lua împotriva celor care au căpușat companiile statului, n-a indicat niciun director ineficient, niciun manager protejat politic, niciun mecanism de control care să redea transparența. Reforma s-a oprit în cuvinte, iar adevărul – crud și simplu – e că nicio economie nu se repară cu tăceri elegante și prezențe discrete în conferințe de presă. Când vii în fața opiniei publice cu mandatul de a tăia risipa și de a învinge inerția bugetară, nu poți să eviți întrebările cu grimasa unui turist rătăcit într-o conferință tehnocrată. Dragoș Anastasiu pare să fi înțeles prea târziu că statul nu e o agenție de turism, iar reformarea companiilor naționale nu se face din politețe, ci din voință și curaj administrativ”, subliniază social-democratul. Radu Popa, reamintește că Guvernul Bolojan „și-a făcut din reformă un stindard”, care însă trebuie să aibă în spate și oameni care să-l poată țină sus, cu hotărâre. În caz contrar și aceste modificări care sperie românii și care le vor afecta cel mai probabil destul de mult nivelul de trai pentru câțiva ani, ar putea fi sortite eșecului și să nu poată salva economia firavă a României. „Dacă stindardul e purtat de cei care nu cred în el sau nu pot să-l țină sus, riscăm să vedem din nou aceeași piesă: promisiuni ferme, execuție slabă și, la final, un nou dosar la sertarul eșecurilor naționale. Reforma nu e un comunicat de presă. Reforma nu e o poză la Palatul Victoria sau o replică în direct. Reforma e sânge, transpirație, înfruntare. Și deocamdată, nu avem sânge nou în venele aparatului de stat – ci doar aceleași ecouri obosite, rostite de oameni care n-au trecut testul realității. Asta nu e o condamnare. E un diagnostic. Dar fără tratament, nici el nu mai are sens. Ca într-un corp bolnav, unde nimeni nu mai știe cine minte și cine ascunde, statul român își devine sieși dușmanul principal. Iar cei care aveau misiunea să-l repare, nu mai știu nici măcar cum să-l citească”, scrie Radu Popa, pe pagina sa de socializare.